Experți în politica externă: „Statele Unite trebuie să se pregătească pentru colapsul Arabiei Saudite”

U.S. Secretary of State John Kerry, left, shakes hands with Saudi Arabia's King Salman at the Royal Court, in Riyadh, Saudi Arabia, Thursday, May 7, 2015. Kerry sought to secure a pause in Yemen's war after he arrived to Saudi Arabia to meet with the king and other top officials, citing increased shortages of food, fuel and medicine that are adding to a crisis that already has neighboring countries bracing for a mass exodus of refugees. (AP Photo/Andrew Harnik, Pool)

Arabia Saudită nu este un stat. Este un sistem instabil atât de corupt încât seamănă cu o organizație criminală, iar Statele Unite trebuie să se pregărească pentru colapsul acesteia, scriu într-un articol doi cercetători în domeniu.

Pentru mai bine de jumătate de secol Regatul Arabiei Saudite a reprezentat un element de bază a politicii externe a Statelor Unite în Orientul Mijlociu. Cu o rezervă enormă de petrol și-a cumpărat garanția securității din partea Washingtonului, ce pe de altă parte a ales să ignore practicile autocratice și exportul de extremism Wahhabi și să eticheteze regimul de la Riyadh ca „moderat”. Opinia comună în rândul politicienilor este că în haosul ce domnește peste tot în Orient, Arabia Saudită reprezintă unul din puținele state stabile.

Dar mai este valabilă această opinie, se întreabă Sarah Chayes și Ales de Wall, autorii articolului?

Conform tezei celor doi autori, Arabia Saudită nu este nici măcar un stat. Mult mai corect poate fi descrisă ca fiind fie o organizație politică cu un model de business inteligent dar în final nesustenabil, sau ca o entitate atât de coruptă încât seamănă cu o organizație criminală integrată atât pe verticală cât și pe orizontală. În opinia autorilor, indiferent la care descriere ne raportăm, ea nu va rezista și de aceea oficialii de la Washington trebuie să se pregătească de colapsul regatului Saudit.

Văzut din această perspectivă, conform celor doi autori, „regele saudit este CEO-ul unei afaceri de familie ce transformă petrolul în plăți cu care cumpără loialitate politică. Lucru ce se petrece sub două forme: pomeni în cash sau concesii comerciale către numeroșii membrii ai familiei regale și o parte mult mai redusă sub forma de bunuri publice și oportunități de angajare pentru cetățenii de rând. Elementul coercitiv este asigurat de brutalul aparat de securitate echipat din plin cu tehnologie și echipament american”.

În acest context, Statele Unite s-au bazat mult timp pe faptul că familia regală beneficiază de fonduri aproape nelimitate cu care să achiziționeze loialitatea politică. Și chiar în contextul de astăzi cu prețuri foarte mici pentru petrol, când saudiții investesc masiv în echipamente militare pentru a susține aventurile militare din Yemen și de altundeva, Riyadhul cu greu poate rămâne fără fonduri.

Dar, dacă „piața politică”, se întreabă cei doi autori, funcționează și ea după aceleași reguli ale cererii și ofertei, ce se va întâmpla dacă prețul loialității politice crește?

Se pare că acest lucru se și întâmplă, acum când noul rege, Salman, a trebuit să suporte costuri enorme pentru a-și asigura loialitatea celor ce îi erau loiali fostului rege Abdullah.

Același scenariu s-a repetat în alte două țări, unde inflația a lovit puternic prețul loialității politice, cu consecințe total nefaste. În Sudanul de Sud, elita avidă nu doar că a direcționat mare parte din capitalul provenit din exportul de petrol al țării către conturi private dar și-a menținut pretențiile ridicate și atunci când banii s-au terminat, fapt ce a dus la un adevărat haos. La fel, guvernul Somaliei își asigură sprijinul prin donații generoase către suporteri, dar, dat fiind că operează pe o piață politică foarte competitivă nu poate concura cu o serie de alți cumpărători – ce au propriile ideologii de securitate sau criminale, dup caz.

Ca și în aceste cazuri, dacă indexul prețului pentru loialitatea politică crește, oficialii saudiți și monarhia se pot trezi în insolvență.

După cum scriu cei doi autori, „privită dintr-o altă perspectivă, elita conducătoare saudită conduce o organizație criminală sofisticată, în momentul în care populațiile de peste tot vin cu tot mai dese cereri de responsabilitate din partea guvernanților. Cu elitele sale politice și economice prinse într-o rețea monopolistă, cu cantități imense de capital nejustificat ce părăsesc țara în investiții private și achiziții extravagante peste hotare, și cu un stat ce funcționează pentru a servi genul acesta de obictive, Arabia Saudită poate fi ușor comparată cu regimurile cleptocratice precum Ucraina lui Viktor Yanukovich”.

Iar, tot mai mult cetățenii saudiți se văd mai degrabă ca cetățeni și nu ca subiecți. În țări diverse precum Nigeria, Ucraina, Brazilia, Moldova și Malaiezia populația contestă guvernele criminale și furtul din banii publici – iar uneori prin mijloace violente.

În ceea ce privește Arabia Saudită, deocamdată doar minoritatea Shia a dat glas cererilor ei politice. Dar, argumentează autorii, și majoritatea foarte educată Sunită, ce are contacte largi cu lumea exterioară, este puțin probabil să se declare satisfăcută la nesfârșit cu cele câteva favoruri pe care liderii conservatori i le acordă. În această ecuație întră și „muncitorii musafiri”, pe care liderii saudiți par să creadă că îi pot exploata la infinit, sub orice condiții. În fapt, în acest moment cetățenii saudiți se află în minoritate în propria țară în raport cu acești muncitori ce în curând este posibil să înceapă să-și ceară drepturile.

Noul rege Salman a apelat deja la mijloacele obișnuite la îndemâna unui autocrat: executarea dizidenților, declanșarea unor conflicte externe, accentuarea rivalităților sectariene pentru a discredita cererile minorității Shia și a spori fervoarea naținalistă. Iar fiecare dintre aceste strategii are propriile sale riscuri.

În opinia autorilor există deja câteva scenarii posibile ce pot accelera colapsul monarhiei saudite. Unul dintre acestea poate fi o luptă internă în cadrul familiei regale, unde loialitatea politică să meargă către cea mai mare ofertă într-o posibilă licitație. Alt scenariu este un război extern care să destabilizaze total țara, iar în ultima vreme tensiunile cu Iranul sunt la un nivel ridicat, cu ambele puteri regionale implicate în conflictele din Yemen și Siria. Iar un ultim scenariu îl reprezintă posibilitatea unei insurgențe internă nonviolentă sau una jihadistă – cu rezultate predictibile după episoadele similare din zonă din ultimii ani.

Sfatul celor doi pentru oficialii de la Washington este ca aceștia să nu mai considere stabilitatea Arabiei Saudite în această zonă o axiomă în strategia politică a Statelor Unite în Orientul Mijlociu.

Sursa: The Atlantic.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Sus