Partea întunecată a Inteligenței Emoționale

emotion
foto: Hardvard Business Review

Din momentul în care termenul de inteligență emoțională a fost definit, în 1995 de către psihologul Daniel Goleman, ideea unei inteligențe intuitive emoționale, ne-cuantificabilă a fost privită ca o virtute evidentă. Acest lucru a devenit atât de comun, încât mulți dintre noi simțim nevoia să adăgum acest aspect în CV-urile noastre, sau posibilul angajator ne întreabă despre ea în interviuri. Iar acest lucru se întâmplă plecând de la asumpția că astfel de persoane, capabile să empatizeze cu ceilalți, să evite neînțelegerile ce pot da naștere la sentimente negative sau să înțeleagă nevoile emoționale fundamentale ale celorlalți reprezintă un avantaj pentru capitalul social al unei echipe sau al unei firme. În plus s-a arătat că cei ce posedă această intelegineță emoțională au mai mult succes în carieră, au mai puține probleme de sănătate și, în general, dobândesc o mai mare satisfacție în viață.

Problema reliefată de cercetările recente arată că există și o latură întunecată a acestei virtuți, și anume, persoanele ce dovedesc o inteligență emoțională sporită sunt și mai probabile de a abuza de ea, de a se folosi de semenii lor pentru interese personale. Anul trecut un studiu al unor psihologi din Austria a arătat o corelație între inteligența emoțională și narcisism, ridicând posibilitatea ca persoanele narcisiste cu o inteligență emoțională ridicată să-și folosească calitățile de a fermeca și seduce în a-i manipula pe ceilalți. Un alt studiu din 2014 a arătat o legătură între „exploatarea narcisistă” și „recunoașterea emoțiilor” – cei ce erau cel mai probabil în a-i manipula pe ceilalți erau și cei mai abili în citirea emoțiilor. Un alt studiu a arătat că aceștia sunt mult mai probabili să-și fi manipulat colegii de muncă pentru a-și promova propriile interese.

Aceste cercetări arată că atunci când indivizii stăpânesc mai bine această latură emoțională, ei devin mai buni în a-i manipula pe ceilalți. Când își poate controla mai bine emoțiile, devine mai apt în a-și ascunde emoțiile adevărate, iar când citește mai bine ce simpt cei din jur, îi poate motiva să acționeze împotriva propriilor interese. Acest lucru este susținut și de cercetările din domeniul comunicării politice. De exemplu, atunci când într-un discurs un lider face apel și reușește să empatizeze emoțional cu publicul, acesta din urmă e mult mai puțin probabil să analizeze critic și să pună la îndoială faptele din discurs.

Concluzia este de a nu considera întoteauna inteligența emoțională ca fiind o virtute în sine, ci că aceasta poate fi folosită și în scopuri negative.

Sursa: The Atlantic.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Sus