Structura unei cochilii

images (1)

Aţi remarcat cât este de uşor să rupeţi o bucată de cretă? Dar acum încercaţi să rupeţi cochilia moluştei gasteropode, urechea-de-mare. Probabil vă va trebui un ciocan pentru a o sparge. Totuşi, cochilia urechii-de-mare este constituită din aceeaşi substanţă ca şi creta — carbonat de calciu. Ea este însă „construită“ într-un mod diferit. De fapt, atît de diferit încât rezistenţa ei la rupere este de circa 40 de ori mai mare decât a cretei.

Cum anume realizează urechea-de-mare această operă de inginerie? Cercetătorii de la universitatea din Washington (Seattle, S.U.A.) au descoperit câteva din secretele acestui melc marin. Urechea-de-mare se serveşte de cochilia ei univalvă, în formă de farfurie, ca de un zid protector împotriva lumii exterioare. Cochilia este formată din straturi, ceea ce o face să fie mai rezistentă. Stratul exterior este aspru şi gros. În schimb, stratul interior, numit sidef, este translucid şi de o frumuseţe superbă şi în el rezidă soliditatea cochiliei.

Cercetătorii din Washington au descoperit că acest strat interior „are o structură lamelară ca şi cum ar fi format din cărămizi sudate între ele cu mortar“, notează Science News. Având dimensiunea doar de circa un micron (o milionime de metru), aceste cărămizi minuscule sunt lipite unele de altele cu un mortar preparat de molusca însăşi, un puternic adeziv pe care cercetătorii nu au reuşit încă să-l descifreze. Cercetătorii spun că straturile formate din „cărămizile“ microscopice amortizează loviturile alunecând unele pe lângă altele. În acest timp, straturile organice de mortar repară într-un fel sau altul fisurile create cu ajutorul unor „ligamente“ speciale. În total, scoica dispune de cel puţin cinci mecanisme pentru a rezista la rupere!

Cercetătorii sunt atât de impresionaţi de soliditatea remarcabilă pe care o are cochilia urechii-de-mare, încât încearcă să pună la punct tehnici similare pentru formarea unor ceramici rezistente.

Surse:wikipedia.org,nationalgeographic.com

Sus