Studiu Oxfam – inegalitate extremă la nivel global, 62 cei mai bogați dețin cât cei mai săraci 50%

FILE - In this Oct. 12, 2009 file photo, a visitor stands in front of a painting "200 One Dollar Bills," by Andy Warhol on display at the auction house in London.  Warhol painting called "200 One Dollar Bills" has sold at auction for $43.8 million, ($29.3 million euro) more than three times its highest presale estimate of $12 million. (AP Photo/Sang Tan, File)
foto: AP

Conform ultimului raport al organizației Oxfam inegalitatea la nivel global a atins un nivel nemaivăzut. Cei mai bogați 62 de oameni ai lumii controlează acum o avere cumulată de aproximativ 1,72 trilioande de dolari, echivalentul avuției a jumătate din populația globului, cei mai săraci 3,6 miliarde.

În plus, raportul evidențiază și existența unui trend în această direcție, comparativ cu anul 2010, același capital s-a concentrat în mâinile celor mai bogați – în 2010 erau 388 ce dețineau echivalentul a jumătate din avuția populației, în timp ce cei din partea inferioară și-au văzut poziția înrăutățită. Averile celor mai bogați 62 de persoane a crescut cu peste jumătate de trilion de dolari în ultimii 5 ani, în timp ce avuția celor mai săraci 50% din populație a scăzut cu peste 1 trilion de dolari în aceeași perioadă. „În loc să se scurgă spre părțile inferioare, capitalul și bunăstarea se concentrază în sus într-o rată alarmantă” se afimă în studiu. Se afimă că dacă rata de concentrare a capitalului se menține la fel, cei mai bogați 1% vor acumula echivalentul avuției celorlalți 99% din populația globului.

Motivele pentru această concentrare a capitalului în mâinile câtorva indivizi sunt, conform autorilor acestui studiu, în primul rând discrepanțele în veniturile aduse de muncă și beneficiile aduse de alte mijloace, precum rentele pe capital. Procentajul din venitul național ce revine muncitorilor este în scădere, în timp ce partea din același venit ce merge către proprietari și celor aflați în funcții de conducere este în creștere, un fenomen ce poate fi observat în datele ce arată stagnarea salariilor la nivel global în timp ce profiturile corporațiilor și productivitatea sunt în creștere. „În majoritatea țărilor bogate și a celor în curs de dezvoltare, partea din venitul național ce revine muncitorilor este în scădere. Asta înseamnă că cei ce muncesc primescdin ce în ce mai puțin din venitul național la care contribuie direct. Dacă salariilor muncitorilor de rând nu au crescut aproape deloc, din anul 2009 beneficiile șefilor din marile companii au crescut cu 54,3% doar în Statele Unite” se afirmă în studiu.

Discrepanțele reliefate de studiu nu sunt doar între aceste clase, ele sunt și la diferențele dintre bărbați și femei, prezente și în societățile cele mai bogate. Studiul arată că 53 dintre acești 62 cei mai bogați sunt bărbați. „Femeile constituie majoritatea celor cu salarii mici, și celor care au cele mai periculoase slujbe” scrie studiul Oxfam.

Studiul notează că între 1990 și 2010, în multe țări în curs de dezvoltare, salariile celor mai săraci 40% au crescut mai puțin decât media națională. Un astfel de trend e de natură să mărească inegalitatea câștigurilor, mai ales în rândul celor mai defavorizați – cei cu salariile cele mai mici. Conform studiului, dacă aceste salarii ar fi ținut pasul cu creșterile economice naționale – adică dacă venitul național ar fi fost distribuit în mod echitabil, peste 200 de milioane de persoane nu s-ar afla acum sub limita sărăciei. Acum, numărul celor care trăiesc în sărăcie extremă, ceea ce înseamnă a trăi cu mai puțin de 1,90$ pe zi, este de 700 de milioane. Cifre ce răspund apologeților inegalităților existente ce susțin că „inegalitățile nu reprezintă o problemă importantă” din moment ce între 1990 și 2010 numărul celor ce trăiesc în sărăcie extremă s-a redus la jumătate.

Un alt motiv major ce a condus la această inegalitate o reprezintă sistemul de taxe și impozite. Cei înstăriți au capacitatea de a angaja avocați și specialiști care să-i ajută să profite de multe chichițe legale pentru a beneficia de scutiri de taxe, de a naviga diferitele sisteme de taxare la nivel global, etc.. Conform studiului asemenea măsuri i-au ajutat pe cei din top să depună peste 8 trilioane de dolari în offshoruri sau paradise fiscale fără a fi taxați. Acesta reprezintă un important gol bugetar, ce se resimpte în lipsa de fonduri pentru programe sociale de care au nevoie cei mai nevoiași și in sectoarele de care aceștia au cea mai amre nevoie, precum sănătatea sau educația.

Un alt aspect menționat în raport, pe lângă existența unui sistem de impozitare echitabil, o reprezintă necesitatea schimbărilor la nivel politic, unde influența marilor companii și a lobby-ului este inegală. Acestea au o putere mai mare în a influența agenda legislativă a unei țări comparativ cu marea masă a populației nevoiașe.

Conform topului Forbes, folosit în acest studiu, 19 dintre cei mai bogați oameni ai planetei și-au moștenit averile, 14 sunt în domeniul retail, 11 din afaceri cu materii prime ca și cei din sectorul financiar și 10 din industria tehnologică. Lista acestor celor mai bogați poate fi văzută aici.

Thomas Piketty – despre sursa inegalităților economice în economiile capitaliste

Acest studiu poate fi corelat cu cercetările economiștilor în domeniul sărăciei globale și inegalităților sociale. Cel mai clar exemplu în acest sens este cartea economistului francez,  Thomas Piketty – "Capital in the Twenty-First Century" ce a atras un interes larg în 2014, când a fost publicată. Acesta demonstrează că sursa acestor inegalități este inerentă sistemului capitalist și că este nevoie de un sistem de impozitare al marilor averi.

Thomas Piketty, în cartea sa, analizează evoluția inegalității din sistemul capitalist de la începutul revoluției industriale. În secolele 18 și 19 societățile din vestul Europei erau marcate de o vastă inegalitate, avuția era concentrată în mâinile familiilor înstărite ce dominau un sistem de clasă extrem de rigid. Sistemul a persistat chiar dacă industrializarea a contribuit la creșterea ușoară a salariilor pentru muncitori. Doar haosul reprezentat de cele două războaie mondiale și de Marea Depresie Economică a perturbat acest patern. În perioada ce a urmat, odată cu aparația statelor distributive cu taxele ridicate pentru cei înstăriți, a existat o distribuire mai egală a veniturilor și a capitalului. Însă, spre finalul secolului 20, aceste politici au fost încet schimbate, și acum capitalul are iar o influență fundamentală, apropiindu-se de nivelul economiei de dinainte de Primul Război Mondial.

Pe baza acestor date, Piketty ajunge la concluzia sa cu privire la relația dintre capital și inegalitate. Ca o regulă generală, acumulările de capital cresc mai rapid decât producția economică – formula sa r > g, unde r este venitul pe capitalul acumulat iar g este rata de creștere economică. O rată de creștere economică accelerată poate diminua importața capitalului, iar dacă aceasta este redusă atunci influența capitalului crește. Problema este că nu există alte forțe, precum un sistem de redistribuire, care să echilibreze această concentrare de avuție. În viziunea acestuia doar intervenția guvernelor poate fi cea care să oprească această revenire la un tip de „capitalism patrimonial”.

Sursa: The Atlantic. The Economist.

1 comentariu

1 comentariu

  1. Costica Sandu

    21 ianuarie, 2016 at 9:01 pm

    Celui ca are, i se va mai da, dar celui ce nu are, i se va lua si cea ce are.Adevarate sant Cuvintele Sfinei Carti !

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Sus